Tu poți... Tu ești...

Tu poți fi un drum pe care
Pașii vieții rătăcesc,
Dar și-ale vieții picioare
Ce drum bun și drept croiesc.

Tu poți fi furtuna care
Rodul verii-l devastează,
Ori vară scăldată-n soare
Care rodu-și prelucrează.

Tu poți fi luna din noaptea
Unui suflet călător,
Sau o noapte pentru mintea
Sufletului visător.

Tu poți fi-un ciclon sub soare
Cere traiu-și devastează,
Ori o adiere care
Vieți pustii restaurează.

Tu poți fi un răsărit
Care luminează minți
Sau apus nesuferit
Care întunecă vieți.

Tu poți fi o rază în valea
Vreunui suflet visător
Sau foc din adânc pe calea
Orișicărui muritor.

Tu ești roua dimineții
Care înviorează zorii
Dar și înnoptarea vieții
Care-și tot descarcă norii...

Tu ești vântul ce sporește
Intensitatea furtunii
Și-adierea ce întărește
Fermitatea rațiunii,

Tu ești mintea aceia care
Cerul vieții își înnoptează,
Dar și cer sublim cu soare
Care viața-și luminează,

Tu ești râul care-și frânge
Luntrea în valurile lui
Dar și vântul care-o împinge
Spre Limanul Cerului,

Tu ești marea care-și frânge
Corăbioara între valuri
Dar și vântul ce o împinge
Către-a Mântuirii maluri,

Tu ești răsărit de soare
Ce-și îmbucură viața,
Dar ești și apusul care
Dezlănțuie discrepanța,

Tu ești raza de lumină
Care aprinde al vieții foc
Sau un foc ce extermină
Viața, fără echivoc!

Tu ești chipul ce reflectă
Infinitul absolut,
Infinitate perfectă
Într-un chip umil de lut,

Sau, închipuirea firii
Zămislită de păcat,
Ce de formele pieirii
Încă nu s-a dezbrăcat.

Tu-ești „cununa creațiunii”,
Minune a lui Dumnezeu,
Și „praf pe cumpăna fântânii”
Dacă El nu-I Domnul tău.

(Tu ești liniște și pace,
Tu ești zarvă și război,
Tu alegi ceia ce-ți place
Și tot tu te plângi apoi
Că ți-e greu ori că n-ai pace!)

13/09/2022*Ioan Hapca
(Zaragoza)